Atlantida nu începe ca descoperire arheologică, ci ca poveste filosofică în dialogurile lui Platon. Misterul modern apare când textul antic este citit ca hartă, avertisment politic, memorie culturală sau dovadă literală a unei civilizații
Göbekli Tepe a schimbat felul în care privim începuturile arhitecturii monumentale. Structuri megalitice ridicate de comunități neolitice, înaintea orașelor clasice, obligă la o discuție serioasă despre ritual, organizare și cooperare.
Sumerul fascinează pentru că orașele, scrierea, templele, administrația și literatura apar într-o formă care pare bruscă pentru ochiul modern. În realitate, această apariție are un fundal lung de dezvoltări agricole și sociale.
Civilizația Văii Indusului ridică întrebări prin urbanismul ei ordonat, rețelele de drenaj, standardizarea greutăților și lipsa unor monumente regale evidente. În plus, scrierea rămâne nedescifrată.
Civilizația minoică a fost asociată cu palatele cretane, fresce, navigație, labirinturi și mitul Minotaurului. Erupția de la Thera a adăugat un strat dramatic unei istorii deja bogate.
Colapsul centrelor mayașe clasice este una dintre marile teme ale arheologiei americane. Seceta, presiunea demografică, războaiele, politica și schimbările economice sunt discutate împreună.
Nabta Playa, în Sahara egipteană, este asociată cu structuri megalitice și posibile orientări astronomice. Situl arată că spațiile rituale și observarea cerului au rădăcini vechi în Africa de Nord.
Olmecii sunt asociați cu orașe ceremoniale, artă monumentală și celebrele capete colosale. Originea și influența lor asupra culturilor mezoamericane au alimentat multe interpretări.
Rapa Nui este celebră pentru statuile moai și pentru dezbaterea despre colaps ecologic, contact european, boli, sclavie și schimbări sociale. Povestea este mai complexă decât legenda autodistrugerii totale.
Dilmun apare în texte mesopotamiene ca loc al comerțului, purității și abundenței. Arheologia îl leagă mai ales de Bahrain și de rețelele dintre Mesopotamia, Oman și Indus.