A fost descifrat Linear A? Ipoteza care poate rescrie istoria Cretei minoice

Un inginer specializat în inteligență artificială susține că a găsit cheia pentru Linear A, sistemul de scriere minoic rămas nedescifrat de peste un secol. Dacă ipoteza lui Tom Di Mino va rezista verificării academice, nu ar fi doar o reușită spectaculoasă a unui amator tenace, ci o schimbare de hartă pentru istoria Mediteranei din epoca bronzului.Afirmația a fost prezentată pe AI Clambake (https://aiclambake.com/clamtakes/linear-a/), într-un text publicat pe 16 iunie 2026. Potrivit autorului, Di Mino, un inginer AI autodidact și lingvist amator din Hudson Valley, spune că a reușit să lege Linear A de o limbă semitică dispărută, anterioară unor familii lingvistice precum ebraica biblică, aramaica și araba. Textul precizează însă un detaliu esențial: ipotezele sunt încă analizate de specialiști în lingvistică de la Rutgers și Cambridge. Asta înseamnă că, deocamdată, nu vorbim despre un consens științific, ci despre o propunere care intră abia acum în zona de testare dură.Linear A este una dintre marile enigme ale arheologiei egeene. A fost folosit pe Creta minoică aproximativ între 1800 și 1450 î.Hr., înainte ca lumea miceniană să adopte o parte din semne pentru Linear B. Diferența decisivă este că Linear B a fost descifrat în 1952 de Michael Ventris, cu ajutorul cercetărilor anterioare ale lui Alice Kober și al colaborării cu John Chadwick, și s-a dovedit a nota o formă arhaică de greacă. Linear A, în schimb, a rămas blocat între semne familiare și o limbă necunoscută.Problema nu este că specialiștii nu pot citi niciun semn. Dimpotrivă, pentru multe semne comune cu Linear B există valori fonetice aproximative. Problema este că sunetele obținute nu duc, în mod acceptat, la o limbă recunoscută. Proiectul SigLA (https://sigla.phis.me/paper.html), dezvoltat de Ester Salgarella și Simon Castellan, descrie Linear A ca un sistem logo-silabic al Greciei epocii bronzului, încă nedescifrat, și arată de ce progresul este dificil: corpusul este limitat, multe inscripții sunt scurte sau deteriorate, iar o bună parte din material are caracter administrativ. Cu alte cuvinte, cercetătorii nu au o „Piatră din Rosetta” minoică.Di Mino susține că momentul-cheie a venit pe 22 mai, în timp ce analiza formule religioase inscripționate în Linear A pe obiecte de cult. În una dintre aceste formule, aproape toate elementele puteau fi citite prin semnele comune cu Linear B, dar un cuvânt inițial conținea un semn specific Linear A, notat în tradiția de catalogare ca *301. Di Mino propune pentru acel semn valoarea „na” și reconstruiește o rădăcină de tip N-W-Y, pe care o asociază semantic cu ideea de locuire sau așezare, comparabilă cu structuri din limbile semitice.De aici vine miza uriașă. Dacă lectura este corectă, formula de rugăciune minoică nu ar fi doar o înșiruire de semne cunoscute și cuvinte necunoscute, ci un text religios inteligibil, cu analogii ulterioare în tradiții semitice. Potrivit AI Clambake, Di Mino vede în această cheie nu doar soluția pentru un verb, ci o cale de a interpreta mai coerent logogramele din Linear A și chiar unele probleme rămase în lectura semnelor din Linear B. Este genul de afirmație care, tocmai pentru că promite mult, trebuie verificată cu răbdare și scepticism.Există și un precedent istoric care face povestea atât de seducătoare. Ventris nu era profesor universitar de filologie, ci arhitect, pasionat de limbaje și criptografie. A lucrat pe serii de semne, repetiții, terminații, nume de locuri și ipoteze gramaticale, într-o perioadă în care mulți cercetători nu credeau că Linear B ascunde greaca. Când soluția lui a fost confirmată, ea a schimbat nu doar o lectură, ci cronologia prezenței limbii grecești în documente scrise. De aceea, orice nouă pretinsă descifrare a Linear A este automat comparată cu Ventris.Dar comparația are limite. Linear B avea un volum mai mare de texte, contexte administrative mai bine exploatabile și, crucial, nota o limbă care putea fi legată de greaca istorică. Linear A dispune de mai puține inscripții și de o limbă care, potrivit cercetării dominante, nu a fost încă asociată sigur cu greaca, cu indo-europeana sau cu semitica. De aceea, o ipoteză semitică trebuie să facă mai mult decât să producă unele asemănări lexicale: trebuie să explice sistematic semnele, gramatica, distribuția formelor, excepțiile, variantele regionale și textele care nu se potrivesc cu modelul.Un element nou în cazul Di Mino este folosirea uneltelor AI. Potrivit relatării, el a folosit Claude Code pentru a construi scripturi Python care interoghează, compară și organizează corpusul digitalizat al Linear A, inclusiv materiale din GORILA și SigLA. Această parte a poveștii este importantă chiar dacă descifrarea nu se confirmă. Inteligența artificială nu „rezolvă” automat o limbă dispărută, dar poate face mai rapidă o muncă infernală: căutarea de tipare, verificarea ipotezelor pe întregul corpus, compararea variantelor de semne și identificarea locurilor unde o teorie se rupe.În același timp, AI-ul poate amplifica tentația unei soluții prea elegante. O bază de date poate arăta corelații, dar nu decide singură valoarea istorică a unei rădăcini, nici nu poate compensa lipsa unei inscripții bilingve. În epigrafie, o descifrare devine convingătoare când produce lecturi repetabile, explică forme independente, anticipează corect date noi și este acceptată după critică publică de cercetători care nu au niciun interes în a o salva. Până acolo, cazul Di Mino rămâne o ipoteză promițătoare, nu o revoluție încheiată.Ce ar însemna confirmarea? În primul rând, am putea citi mai mult din arhivele și formulele rituale ale minoicilor, o civilizație despre care știm enorm prin palate, comerț, ceramică și fresce, dar mult mai puțin prin propria voce scrisă. În al doilea rând, o legătură semitică solidă ar obliga istoricii să regândească intensitatea contactelor dintre Creta, Levant și Orientul Apropiat în mileniul al II-lea î.Hr. Nu ar demonstra automat originea semitică a minoicilor, dar ar deschide o discuție majoră despre elite, comerț, cult, migrație și transfer cultural.Deocamdată, însă, cea mai sănătoasă formulă este prudența. Linear A a atras zeci de tentative de descifrare, unele ingenioase, altele fanteziste, multe abandonate după ce au fost testate pe întregul corpus. Faptul că Di Mino are o ipoteză coerentă, o gramatică preliminară de nouă pagini și un lexicon propus de 408 termeni este relevant. Faptul că propune valori pentru 40 de semne, inclusiv 13 semne fără valori fonetice acceptate, este și mai ambițios. Dar ambiția nu este dovadă.Povestea merită urmărită tocmai pentru că se află la intersecția dintre un mister antic și instrumente moderne de analiză. Dacă specialiștii vor respinge ipoteza, cazul va rămâne un exemplu despre cât de greu este să separi tiparul real de coincidență. Dacă o vor valida, atunci una dintre cele mai vechi tăceri ale Europei ar putea începe, în sfârșit, să vorbească.Surse: AI Clambake – https://aiclambake.com/clamtakes/linear-a/; SigLA – https://sigla.phis.me/paper.html; Britannica – https://www.britannica.com/topic/Linear-A; Wikimedia Commons – https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Linear_A_script_Tablets_from_the_Kastelli_Hill_at_Chania_-_1450_BC.jpg